Reglementarea specială a asocierii în participație în NCC

 Reguli fiscale vs. dreptul comun

1. Notiune, societatea in participatie – clarificare, forme de asociere, limitari si materii specifice persoanei fizice, incetarea asocierii, limite ale contractarii

1.1. Notiunea Asocierii in participatie [Asocierea] in Codul civil [NCC]

Asocierea in participatie poate interveni numai intre persoane fizice sau/si juridice. Sunt deci excluse participarea asocierilor si a societatilor simple fara personalitate juridica. Avand in vedere ca scopul il reprezinta realizarea de beneficii, se exclude vocatia de asociere in ceea ce priveste asociatiile cu personalitate juridica dar avand scopuri nepatrimoniale.

Asocierea asa cum este definita de art. 1949 NCC este un contract scris, oneros si consensual.

Aporturile sunt obligatorii cat timp scopul este intreprinderea uneia sau mai multor operatiuni iar art. 1954 NCC da caracter imperativ putinelor articole care contureaza asocierea in participatie. Avand in vedere ca NCC art. 10 interzice analogia, nu se vor putea aplica asocierii, normele prevazute expres pentru societati. Asocierea ramane o figura juridica supusa in cea mai mare masura principiului consensualismului.

Totusi art. 1888 NCC, „Formele societare”, creeaza o confuzie exploatabila in sensul producerii de efecte juridice prin mentionarea la lit. b) societatii […] in participatie. Reglementarea expresa de la sectiunea 3 a capitolului VII mentionand „Asocierea in participatie”.

Ca urmare a acestei reglementari problematice, asocierea in participatie sau societatea in participatie aparent sunt forme societare distincte. Probabil ca, in aplicarea NCC, cele mai multe contracte vor fi de asociere in participatie dar stricto sensu este posibil sa apara si contracte de societate in participatie existand o aparenta de temei legal in acest sens.

In opinia mea, nu se creeaza in acest mod doua forme de asociere in participatie dar prin aceasta reglementare integrata si neordonata, in pofida organizarii materiei, se da posibilitatea aplicarii NCC in mod arbitrar.

Asocierea presupune in terminis pluralitate de persoane, definitia legala (art. 1949 NCC) face referire exclusiv la o persoana care acorda uneia sau mai multor persoane beneficii la beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni pe care le întreprinde. De la acest articol asociatii au obligatia de a nu deroga conventional (art. 1954 NCC).

De aici ar rezulta si posibilitatea de a considera existenta distincta a unei societati in participatie conform art. 1888 NCC lit. b) deoarece definitia societatii de la art. 1881 exprima in mod clar necesitatea asocierii in cadrul societar ales a minim doua persoane, care se obliga reciproc. In opinia mea, nici aceasta deficienta in reglementare – aparent exploatabila – nu genereaza doua forme separate: (i) asocierea in participatie si (ii) societatea in participatie.

Art. 1889 alin. 4 NCC prevede ca „Pana la data dobandirii personalitatii juridice, raporturile dintre asociati sunt guvernate de regulile aplicabile societatii simple” iar la Cartea a V-a, Titlul IX, Capitolul VII. Sectiunea a 2-a Societate simpla, subsectiunea 2, I. Drepturile si obligatiile asociatilor intre ei, sunt reglementate in art. 1894-1912 NCC urmatoarele materii aplicabile si societatii-asocierii in participatie [art. 1888 NC]:

1. formarea capitalului social,
2. realizarea aporturilor, aportul in bunuri,
3. aporturi in bunuri incorporale, aportul in numerar,
4. aporturile in prestatii si cunostinte specifice,
5. regimul partilor de interes, transmiterea partilor de interes,
6. participarea la profit si pierderi, obligatia de neconcurenta,
7. folosirea bunurilor sociale, folosirea fondurilor comune,
8. distributia platii datoriilor debitorilor comuni
9. cheltuielile facute pentru societate
10. asocierea asupra drepturilor sociale si cedarea acestora
11. promisiunea asupra drepturilor sociale
12. hotararile privind societatea
13. adoptarea hotararilor
14. contestarea hotararilor.

Desigur ca aceste norme generale sunt aplicabile potrivit limitarilor trasate de reglementarea speciala a asocierii [Sectiunea a 3-a a aceluiasi Capitol], care evident deroga in unele aspecte ale sale de la dreptul comun in materie de societate. De exemplu, regimul aporturilor Asocierii este restrictionat la Bunuri (Lucruri) conform art. 1952 NCC, in timp ce normele de drept comun societar includ distinct de bunuri, (i) prestatiile si cunostintele specifice precum si (ii) aporturile in numerar. Prezentul articol isi propune sa urmareasca deocamdata doar structura reglementarii speciale.

Definitia de la art. 1949 NCC este, in opinia mea, contrara practicii asocierilor in domeniul constructiilor si al investitiilor de dinainte de intrarea in vigoare a NCC. Practic, in cadrul asocierii doar o singura persoana va intreprinde operatiuni, aceeasi persoana va acorda celorlalti asociati beneficiile si pierderile; ceilalti asociati sunt obligati la pasivitate, singura obligatie pe care o au fiind aceea de a participa la asociere cu aporturile contractate. Noua reglementare admite expres ca „asociatii chiar actionand pe contul asocierii, contracteaza si se angajaeaza in nume propriu fata de terti” [art. 1953 alin. 1], dar aceste actiuni sunt circumscrise doar contractarii cu tertii, contractare care este limitata de art. 1949 NCC.  Asociatii pot asadar contracta bunuri si servicii necesare Asocierii, fiind in acest sens restrans activi, dar cu respectarea limitelor de la art. 1949 NCC.

Probabil ca ratiunea legiuitorului a fost aceea de a crea un cadru de desfasurare a unei activitati asociative limitate, de catre o singura persoana, prin punerea in valoare a unor bunuri-aporturi ale unor terti asociati si prin obligarea asociatilor sa stabileasca o conducere clara si unica a Asocierii. In acest sens, norma fiscala actuala este in concordanta cu normele civile.

Acelasi legiuitor, (i) reglementand societatile in modul in care sunt enumerate in art. 1888 NCC si (ii) facand o diferentire prin caracterul imperativ al normelor de la art. 1949-1953 NCC, stabileste implicit ca, in situatia in care toti asociatii doresc sa fie implicati activ in asociere, in sensul si avand atributiile mentionate la art. 1949 NCC, sa nu o poata face decat in cadrul unei societati si nu in cadrul asocierii in participatie.

Aceasta reglementare expresa si clara va pune probleme, de exemplu, constructorilor asociati in mod curent in Consortii, avand la baza contractul de asociere in participatie dar si alte acte normative exprese, unele tinand de achizitiile publice sau-si de achizitii prin licitatie. De regula, in aceste Consortii constructorii se asociaza punand in comun forta de munca, utilajele si experienta provenita din portofoliile lor de lucrari, pentru a lua in antreprenoriat lucrari mari de infrastructura si logistica. In acest sens si cel putin pentru acest domeniu, in opinia proprie,  orice reglementare – act normativ secundar – care ar stabili o forma asociativa noua care nu este cuprinsa in Codul Civil, chiar daca este necesar pentru achizitiile publice, este contrar legii organice care este Codul Civil.

Pe de alta parte, reglementarea obligatorie a caracterului activ al unei singure persoane in cadrul asocierii este o reglementare nepractica si inechitabila, uzantele anterioare fiind altele; contrar unei opinii anterioare, constat ca asocierea nu este destinata operatiunilor comune ale asociatilor, acestia pot realiza in comun beneficii dar numai un singur asociat desfasoara activitatile propriu-zise.

1.2. Notiunea si conceptul Asocierii in Codul Fiscal actual si neconcordanta cu NCC

1.2.1. Notiunea

In Codul Fiscal, la data prezentului articol, sunt de interes pentru problematica Asocierii urmatoarele articole: art. 7, art. 28, art. 86, art. 127, art. 156 si art. 161 si normele de aplicare corespondente conform HG nr. 44/2004 actualizata.

Asocierea fara personalitate juridica este din punct de vedere fiscal, „orice asociere in participatiune, grup de interes economic, societate civila sau alta entitate care nu este o persoana impozabila distincta in intelesul impozitului pe venit si pe profit”[1] – art. 7 alin. 1 pct. 5 din Codul fiscal. De asemenea, se precizeaza la art. 127 alin. 10 din Codul fiscal ca „Asocierile în participaţiune nu dau naştere unei persoane impozabile separate. Asocierile de tip joint venture, consortium sau alte forme de asociere în scopuri comerciale, care nu au personalitate juridică şi sunt constituite în temeiul legii, sunt tratate drept asocieri în participaţiune.”

1.2.2. Conceptul de asociere; principiul proportionalitatii vs. libertatea de a contracta

Codul civil nu mentioneaza nimic privitor la egalitatea dintre asociati sau la aplicarea principiului proportionalitatii pentru repartizarea beneficii in raport cu cheltuielile/ contributiile/aportul asociatului pentru scopurile Asocierii.

Codul fiscal mai intai cocheteaza cu conceptul de proportionalitate iar ulterior il si enunta ca obligatoriu din punct de vedere fiscal [art. 86 alin. 5 Cod fiscal].

Norma fiscala intervine initial propunand un criteriu legal vag, mentionand la art. 28 alin. 1 ca “În cazul unei asocieri fără personalitate juridică, veniturile şi cheltuielile înregistrate se atribuie fiecărui asociat, corespunzător cotei de participare în asociere.”. De fapt, ar fi fost suficient ca reglementarea sa faca trimitere la Contractul de Asociere sau, exclusiv in lipsa stipulatiei partilor, la aplicarea principiului proportionalitatii dintre cheltuielile avansate de fiecare asociat si de beneficiile Asocierii.

Ulterior, la art. 86 alin. 5, Codul fiscal precizeaza intr-un mod redundant: „Venitul/pierderea anual/anuală, realizate în cadrul asocierii, se distribuie asociaţilor, (a) proporţional cu cota procentuală de participare corespunzătoare contribuţiei, (b) conform contractului de asociere.”(interventia, structurarea si sublinierile pe text sunt nota noastra).

Codul civil lasa la latitudinea partilor, a investitorilor asociati, libertatea de a analiza riscurile unei afaceri si de a investi intr-un anumit mod, stabilind pur consensual regulile si conditiile de asociere, si deci si modul de a determina cotele de participare la beneficii si repartizarea lor [art. 1954 NCC], mai ales ca, asa cum am aratat mai sus, NCC nu pozitioneaza in mod egal asociatii ci stabileste prin norma impertiva ca asociatul activ este unul singur.

Daca ar fi facut referire doar la contractul de asociere Codul fiscal, atunci situatia ar fi fost mult mai clara iar norma civila ar fi fost respectata. Amestecarea Contractului de Asociere cu principiulproportionalitatii corespunzatoare cu contributia (aportul) exclude aplicarea libertatii de contracta garantata de norma de drept comun [NCC].

Sensul fiscal al normei este ca, indiferent de ce scrie in contract, proportia de participare la beneficii si pierderi va fi raportata la contributia fiecarui asociat, deci veniturile vor fi repartizate aleator si nu conform contractului. In practica, daca, asociatul-lider care are si un aport in bunuri indiferent de marime dar si o implicare manageriala si operationala virtual neevaluabila, doreste ca implicarea proprie in conducere sa fie compensata cu o cota mai mare de beneficii datorita acestei implicari, nu o va putea obtine intrucat contributia sa – din punct de vedere fiscal – este masurabila doar un bunuri. Acest sens, contravine Codului civil.

1.2.3. Alte neconcordante ale normei fiscala cu dreptul comun

In ceea ce priveste regulile aplicabile asocierilor fara personalitate juridica, art. 86 Cod Fiscal are un start eronat – o eroare materiala cred – prin faptul ca de la alin. 1 pct. 1 regulile mentionate „nu se aplica asocierilor fara personalitate juridica mentionate la art. 28” [!!!] dar acel articol face referire la toate asocierile fara personalitate, fara exceptie, deci inclusiv la Asocierea in Participatie pe care insusi Codul Fiscal o include ca facand parte dintre asocierile fara personalitate juridica [!!!].

Mai mult, art. 28 alin. 2 Cod fiscal cuprinde obligatia de (i) desemnare a unui Lider al Asociatiei si (ii) de inregistrare a Asocierii la autoritatea fiscala, obligatii care nici nu ar putea fi indeplinite fara respectarea criteriilor enumerate detaliat numai la art. 86 Cod Fiscal precum si in normele la acest articol.

Considerand aceasta excludere o eroare materiala, putem examina pe scurt criteriile de la art. 86 Cod fiscal ca facand parte dintre obligatiile si regulile aplicabile si Asocierii in  Participatie.  Si aici insa intervin probleme de compatibilitate cu Codul civil… Daca literele a-d ale art. 86 Cod fiscal sunt in consonanta cu NCC, litera d) se departajeaza de NCC, mentionand in mod clar si direct ca distributia beneficiilor intre asociati se face in baza principiului proportionalitatii, stabilind apriori ca in Contractul de Asociere se va stipula si  „cota procentuală de participare a fiecărui asociat la veniturile sau pierderile din cadrul asocierii corespunzătoare contribuţiei fiecăruia”. In acest sens si aliniatul 5 al aceluiasi articol, examinat mai sus.

Codul civil nu restrictioneaza si nu conditioneaza modul de distribuire a beneficiilor, lasand ca partile sa stabileasca in mod liber asupra „conditiilor asocierii” art. 1954 NCC.

In continuare Codul fiscal la art. 86 alin. 3 stabileste un gen de incompatibilitate de a fi asociati: pentru membrii asociati persoane fizice intre care ar exista legaturi de rudenie pana la gradul al IV-lea inclusiv, daca (i) nu detin in proprietate bunurile sau (ii) drepturile pe care le folosesc in asociere pentru a obtine venituri. Codul fiscal contrazice aici Codul civil interzicand persoanelor fizice – de ce numai lor oare? – care detin bunuri ca efect al unei concesiuni, cesiune de venituri, locatiuni etc, sa participe cu aceste bunuri in asociere, chiar daca proprietarul de drept si-ar da acordul la aceasta.

Mai mult, Codul fiscal acrediteaza ideea ca exclusiv persoanele fizice ar putea participa in asociere nu doar cu bunuri ci si cu drepturi (de ex. drepturi de creanta n.n.). Codul civil vorbeste exclusiv despre aportarea folosintei bunurilor si/sau a bunurilor, iar bunurile conform aceluiasi cod, sunt lucruri si nu drepturi [art. 535 NCC].

In privinta acestor neconcordante, Codul civil, ca norma organica superioara – drept comun, nu poate fi modificat de Codul fiscal; in acest sens si art. 2 NCC: „prezentul cod este alcatuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se refera litera sau spiritul dispozitiilor sale”.

De aceea recomand celor in drept sa ia masuri de “civilizare” a normelor fiscale cel putin in materia Asocierii.

1.3. Forme de asociere generic identificabile:

a.  in raport cu tipul de proprietate care formeaza patrimoniul asociatilor:

1. asocierea in participatie privata
2. asocierea in participatie publica
3. asocierea mixta public-privat

b.  in raport cu regimul juridic aplicabil asociatilor

1. asocierea profesionala intre societati
2. asocierea mixta intre societati si persoane fizice
3. asocierea intre persoane fizice

1. in raport cu drepturile asupra activelor destinate asocierii
   1. asocieri cu afectare temporara a folosintei activelor
   2. asocieri cu transmitere temporara a proprietatii asupra activelor
   3. asocieri cu transmitere definitiva a proprietatii asupra activelor
   4. in raport cu structura patrimoniului

1. asocieri cu patrimoniu imobiliar
2. asocieri cu patrimoniu mobiliar
3. asocieri cu patrimoniu mixt

1.4. Persoana fizica in Asociere, impact si limitari

Limitarile in asociere in ceea ce priveste persoanele fizice sunt date de caracterul organizat si sistematic al operatiunilor intreprinse asa cum apare reglementat la art. 3 alin. 3 NCC. Acest articol clarifica si situatia fiscala a dar si situatia profesionala a persoanelor fizice care desfasoara activitati sistematice si organizate.

Problematica este de un mare interes si in materie fiscala unde pentru persoana fizica exista reguli speciale de calificare a activitatii dependente [art. 7 pct. 2.1 Cod fiscal].

De asemenea un interes vine si din zona Legii nr. 85/2006 unde exista precedentul asocierii in participatie dintre doua persoane fizice dintre care doar una este actual in procedura insolventei [2].

1.5. Cauze de incetare ale Asocierii
(i) cauze legale: 1. nedesfasurarea a minim o operatiune din cele mentionate in contract; 2. inexistenta sau neutilizarea aporturilor pentru realizarea de operatiuni;
(ii) cauze contractuale: partile pot stabili orice cauze de incetare cu efect imediat, cu respectarea nederogarii prevazute la art. 1954; de exemplu, incetarea asocierii pentru situatia utilizarii aporturilor comune sau afectate asocierii in scopul de a produce beneficii doar pentru asociatul care le foloseste;
(iii) cauze operationale: situatia incheierii asocierii pentru o operatiune sau operatiuni determinate, care, odata finalizate, contractul de asociere inceteaza prin indeplinirea scopurilor asocierii, in lipsa de stipulatie contrara sau in lipsa vointei partilor de a prelungi durata asocierii;
(iv) cauze judiciare: solicitarea in instanta a incetarii contractului si, eventual, atragarea raspunderii contractuale.

2. Limite in contractare

Caracterul obligatoriu si nederogatoriu conventional este stabilit de art. 1954 NCC. Asadar raman disponibile asociatilor in virtutea libertatii de a contracta si a principiului consensualismului:
1. Forma contractului: autentic sau sub semnatura privata, dar intotdeauna scris
2. Conditiile asocierii: conducere, organizare, reprezentare, situatia bunurilor post asociere, bunuri comune, bunuri proprii, redobandirea bunurilor, distribuirea beneficiilor, raspunderi, reajustarea aporturilor prin schimbarea cortelor de participare, reinvestirea beneficiilor si cotele de participare
3. Cauze de dizolvare
4. Cauze de lichidare.

3. Forma, personalitate juridica, principii, reguli si exceptii

3.1. Principii

3.1.1. Principiul formei scrise: Forma contractului este scrisa ad probationem conform art. 1950 NCC.

3.1.2. Principiul instituit de art. 1951 alin. 1 NCC: Asocierea nu are vocatia de a dobandi personalitate juridica; spre deosebire de societatea simpla (art. 1892 NCC), nu are patrimoniu propriu si nu poate contracta in nume propriu. Totusi conform art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila actual, asociatia are calitate procesuala [3].

Problema calitatii procesuale active ramane o discutie interesanta, avand in vedere tendintele diferite provenind din jurisprudenta arbitrala fata de jurisprudenta comuna acumulata pentru situatiile supuse vechiului Cod Civil, asa cum reiese si din articolul antecitat (Radu Belis).

Noul Cod de procedura civila, asa cum se prezinta la data articolului, prin art. 35¹ si art. 55 stabileste ca orice entitate/organizatie fara personalitate juridica are capacitate procesuala de folosinta.

Pe de alta parte art. 58 respectiv art. 60 si urmatoarele din NCPC fac o trimitere restrictiva – exploatabila procesual, la persoane care sunt impreuna reclamante sau parate, respectiv la alte persoane care pot lua parte la judecata, Asocierea neavand personalitate juridica nici in NCC. Ramane de vazut ce reguli si solutii se vor pastra in forma finala a actului normativ.

3.2. Reguli

3.2.1. Regula terrtului – art. 1951 teza a 2-a NCC: Drepturile si obligatiile tertilor se nasc doar in legatura cu patrimoniul persoanei asociate cu care a contractat – daca (s.n.) asociatul a contractat fara a-si declara calitatea sa in cadrul ASOCIERII. Limitele aplicabilitatii  regulii sunt date de EXCEPTIA de la art. 1953 alin. 3 NCC.

3.2.2. Regula nereprezentarii co-asociatului – art. 1953 alin. 1 NCC: Asociatii nu se reprezinta reciproc la contractarea cu tertii chiar daca actioneaza contrand pe contul asocierii. Pe contul asocierii inseamna in interesul asocierii, fara insa ca asociatul sa se regaseasca in situatia declararii calitatii de asociat fata de tert, situatie reglementata distinct de art. 1953 alin. 2 si 3 si fara ca, prin contractare, sa indeplineasca atributiile de la art. 1949, cu exceptia asociatului caruia ii sunt conferite expres prin contract.

De asemenea, expresia pe contul asocierii sugereaza ca (i) scopul contractarii cu tertii este exclusiv in legatura cu operatiunile asociatilor sau/si ca (ii) bunurile contractatate sunt dintre cele aportate de asociati pentru a obtine beneficii (bani, mijloace fixe, terenuri etc).

3.2.3. Regula solidaritatii pasive a asociatilor – art. 1953 alin. 2 NCC: Pentru obligatiile angajate de asociati exclusiv in interesul asocierii si cu calitatea de asociat declarata tertului (conditii cumulative), se instituie raspunderea solidara a tuturor asociatilor. De aici necesitatea bunei reglementari contractuale a conducerii asociatiei, precum si a reprezentarii asociatiei fata de terti.

3.2.4. Regula solidaritatii active a asociatilor art. 1953 alin. 3 teza 1 NCC: Fiecare asociat poate exercita drepturile celuilalt asociat, dar exclusiv din cele contractate in interesul (pe contul) asocierii. Este o distinctie intre drepturi si obligatii astfel incat, (i) tertul ramane obligat si in aceasta situatie/ executa prestatia sa numai fata de cel cu care a contractat (REGULA TERTULUI) chiar daca solicitarea executarii poate veni de la orice asociat iar (ii) asociatul contractant este singurul obligat fata de tert.

3.2.5. Principiul inopozabilitatii clauzei de neraspundere fata de terti – art. 1953 alin. 4 NCC – per a contrario, se poate stipula intre co-asociati o asemenea clauza de LIMITARE/ NERASPUNDERE fata de terti, opozabila si valida intre co-asociati DAR neopozabila tertilor care, astfel sunt protejati de neintelegerile dintre asociati. Tertul este de asemenea protejat de REGULA TERTULUI (raspunderea asociatului contractant) si de REGULA SOLIDARITATII PASIVE A ASOCIATILOR.

De fapt
(i) tertului cu care s-a contractat fara declararea calitatii de asociat nu i se poate opune oricum nici o clauza din contractul de asociere iar
(ii) tertului cu care s-a contractat prin declararea expresa a calitatii de asociat nu i se poate opune oricum nici o alta clauza din contractul de asociere in care nu este parte, contractul nefiind supus publicitatii obligatorii.

Ramane totusi intrebarea:
(i) pot fi stipulate clauze opozabile tertilor Asocietii si care nu se refera la limitarea raspunderii asociatilor, ca efect al interpretarii per a contrario a acestui aliniat
sau
(ii) art. 1953 alin. 4 NCC este doar o subliniere nefericita a aplicabilitatii conventiei de asociere exclusiv intre asociati?

3.2.6. Principiul interdictiei clauzei leonine – art. 1953 alin. 5 NCC permite ca asociatii intre ei (i) sa isi stabileasca un nivel minim garantat al beneficiilor pentru TOTI ASOCIATII, clauza greu aplicabila sau (ii) sa stabileasca valori inegale ale beneficiilor si nu neaparat proportionale cu valoarea baneasca, de piata sau acceptata a aporturilor, mai ales in conditiile in care se permite in mod legal aportarea inegala sau mai bine zis pur conventionala.

Codul Fiscal actual vine in conflict si cu acest principiu, asa cum am expus mai sus la punctul 1.2.2. promovand proportionalitatea distribuirii beneficiilor cu contributiile asociatilor, indiferent de clauzele contractuale.

4. Exceptia de la regula tertului art. 1953 alin. 3 teza 2 NCC: Contractarea cu tertii in considerarea calitatii expres declarate de catre asociat are ca efect raspunderea tertilor si fata de CO-ASOCIATUL/ CO-ASOCIATII necontractant(i). Daca tertul afla de asociere, din alte surse nu i se aplica exceptia si nici nu este ilegal sa contractezi pentru o asociere fara a o declara.

In acest mod nasterea obligatiei TERTULUI depinde practic de un fapt exterior al altei persoane asociate, daca acesta opteaza pentru a contracta fara a-si declara calitatea. Pe de alta parte, notorietatea, reclama sau publicarea in orice mod al faptului existentei asocierii, nu ii sunt opozabile tertului, pentru acest doar  declaratia expresa a asociatului-contractant.

Situatii ipotetice ale TERTULUI:
(i) tertului ii va fi opozabila regula solidaritatii active a asociatilor si fata de asociatii declarati si fata de situatia nedeclararii calitatii de asociat
(ii) in situatia declararii calitatii de asociat la contractare de catre asociatul-contractant, i se va putea cere tertului executarea prestatiilor fata de asociatii ne-contractanti in temeiul exceptiei de la regula tertului DAR va fi protejat in mod egal de regula solidaritatii pasive a asociatilor.

5. Aporturi

5.1. Separatia de patrimonii

Regula separatiei intre asociati – art. 1952 alin. 1 NCC: Separatia de patrimoniii intre asociati este mentinuta ca solutie evidenta in concordanta si cu practica anterioara pe vechiul Cod; bunurile fiind definite in extenso de art. 535-546 NCC.

Exceptia dobandirii proprietatii comune – art. 1952 alin. 2 NCC: Aporturile in bunuri si/sau beneficiile pot deveni proprietate comuna a asociatilor.

Exceptia dobandirii proprietatii private art. 1952 alin. 3 NCC: Aporturile care sunt proprietate privata sau proprietate comuna a asociatilor dar numai daca sunt la dispozitia asocierii, pot deveni proprietate doar a unui asociat/ a unor asociati (conditie intuitu personae), sub conditia rezolutorie expresa, deci NUMAI pentru realizarea obiectului asocierii.

In lipsa de stipulatie contrara se poate concluziona ca in contractul de asociere, in situatia transferului catre un alt asociat, bunurile astfel instrainate nu isi pierd calitatea de aport, astfel incat nici asociatul-vanzator nu trebuie sa mai completeze aportul din asociere.

5.2. Transferul bunurilor catre asociat(i) pentru scopul Asocierii

5.2.1. Publicitatea transferului proprietatii este conditie ad validitatem [art. 1952 alin. 3 teza finala NCC]. Transferul se face potrivit regulilor comune ale contractului de vanzare [art. 1650 si urmatoarele], respectiv potrivit regulilor de publicitate in cartea funciara  [art. 885 si art. 888 NCC].

5.2.2. Durata transferului patrimonial [art. 1952 alin. 3 si 4 NCC] Din perspectiva posibilitatii instrainarii Bunurilor-Aport, transferul acestora opereaza:
(i) definitiv (regula; de aici necesitatea stipularii in contract a unor mecanisme de reglaje financiare intre asociati in ceea ce priveste beneficiile);
(ii) temporar, doar pe durata asocierii, sub conditie rezolutorie, exceptie expres reglementata. Transferul temporar impune necesitatea bunei reglementari contractuale a lichidarii/ dizolvarii, mai ales daca se are in vedere instrainarea de bunuri imobile.

In ceea ce priveste aporturile banesti, va fi foarte dificil de pastrat o distinctie intre contractul de asociere si cel de imprumut. De asemenea, asocierea va putea fi folosita in acest sens ca vehicol de transfer mobiliar/ imobiliar simulat.

[1] Persoana impozabila este definita in art 127 Cod Fiscal.

[2] In aceasta speta instanta a retinut printre altele ca: “Activitatea economica de construire de locuinte colective si de comercializare a acestor locuinte desfasurata de debitorul M.D.I. a debutat sub imperiul Legii 300/2004, astfel cum rezulta din contractul de asociere in participatiune incheiat cu Dl. M.S.R. atestat de D-na Av. I.H. sub nr 22/15.08.2007, act juridic comercial prin care cei doi asociati,  debitorul M.D.I.  si Dl. M.S.R. au inteles sa se asocieze in scopul de a realize castiguri de pe urma activitatii de edificare a 14 imobile cu destinatia de locuinte colective, profitul obtinut in urma vanzarii locuintelor edificate urmand a fi impartit in mod egal intre asociati. Desigur, in conformitate cu art. 253 C.com, aceasta forma de asociere nu da nastere unei persoane juridice, asociatii ramanand comercianti care actioneaza individual.” [Sentinta Civila 5102/2011 Tribunalul Specializat Cluj, Dosar 3499/1285/2011, irevocabila dupa respingerea recursului debitorului]

[3] In acest sens si un articol de interes de pe www.juridice.ro – Problema calitatii procesuale active a liderului unui consortiu in contractele de achizitii publice – RADU BĂLAŞ 20 martie 2012

Petru HOBINCU
consilier juridic